10 Taxa pentru barba
Se spune ca, undeva, in registrele administrative ale statului american Massachusetts exista o taxa foarte aspra pentru purtatorii de barba. Insa, de multe ori, astfel de zvonuri despre legi bizare si vechi date de diverse state americane in urma cu 150-200 de ani sunt simple legende urbane. Din fericire, istoria are ascunsa in maneca ei si un exemplu concret si verificabil, referitor la o asemenea taxa, iar pentru acesta trebuie sa ii multumim tarului Petru cel Mare al Rusiei (1672 - 1725). Lui Petru I i s-au atribuit toate atributele posibile, de la "radical" la "nebun"; totusi, taxa impusa pe barba este de natura sa il clasifice fara echivoc in cea din urma categorie. In plus, ca o dovada aditionala a faptului ca, din prea mare dragoste (sau obsesie) pentru modernizarea Rusiei, tarul ura efectiv barbile, acei barbati care nu renuntau nici in ruptul capului la podoaba faciala si acceptau sa plateasca taxa erau, totusi, constransi sa poarte medalii care atestau public faptul ca barbile lor sunt absolut ridicole. O revenire neasteptata a urii fata de barba a avut loc in Romania, in perioada comunista, cand barbosii nu erau priviti cu ochi buni de militie, pentru ca erau considerati intelectuali si potential periculosi pentru regim.
9 Taxa pe traficul ilegal de droguri
Este destul de dificil sa ii determini chiar si pe cetatenii corecti, supusi in fata legii, sa declare Fiscului orice alte forme de venit cu exceptia celor oficiale. Asa ca, in SUA, a venit ca un uragan cerinta Serviciului American de Beneficii Interne (IRS) ca oamenii care sunt implici in activitati criminale sa si le recunoasca, doar pentru caldurosul sentiment de satisfactie patriotica pe care l-ar avea atunci cand ar completa un formular de plata a taxelor. Instructiuniile stipulate de IRS pentru taxarea veniturilor insista ca "Veniturile ilegale, precum banii obtinuti din traficul ilegal de droguri, trebuie incluse in Formularul de venit 1040, la alineatul 21". Aceasta taxa de-a dreptul stupida isi merita locul in lista, fie si numai pentru sansa infima ca ea sa fi fost achitata vreodata de cineva.
8 Taxa pe emancipare
Roma Antica a adoptat o taxa aparent malitioasa si umilitoare, dar in esenta destul de marinimoasa, denumita "taxa dezrobirii", care consta intr-o suma de bani pe care sclavul trebuia sa o achite pentru a-si depasi conditia si a deveni un om liber. Pentru un sclav, a carui retributie pentru munca depusa era infima sau lipsea cu desavarsire, achitarea acestei taxe era absolut imposibila. Totusi, au existat unele cazuri in care taxa a fost platita de catre nobili generosi care au decis sa isi elibereze din proprie initiativa sclavii; situatie in care taxa nu mai reprezenta o povara de netrecut, oamenii bogati permitandu-si-o fara prea mare efort.
7 Taxa pentru contrazicerea conducatorului
Una dintre masurile bizare din secolul al XVII-lea, adoptata de conducatorii carora nu le placea deloc vociferarile opozantilor lor, a fost taxarea "la sange" a tuturor celor ce visau la dreptul de contracarare declarativa. Adica a celor care aveau ceva de protestat, comentat, zis in contradictie cu opinia conducatorului. Liderii sperau, evident, ca detractorii lor isi vor mentine cat mai mult pozitia ostila si vor dori sa si-o exprime, pentru a-i putea extorca de cat mai multi bani. Protectorul Angliei, Oliver Cromwell (1599 - 1658) a instituit una dintre cele mai bine cunoscute asemenea taxe in 1655, perceputa regalistilor care inca mai "atarnau de gatul Angliei" dupa executia ultimului rege, Charles I. Situatia opozantilor s-a inrautatit si mai tare cand, printr-o miscare malefica, Cromwell a folosit banii pe care ii percepea de la regalistii bombanitori tocmai pentru fondarea unei militii indreptate impotriva acestora. Cel putin, regalistii stiau precis spre ce anume erau directionate finantele lor...
6 Taxa pentru existenta
Conceptul de capitatie sau de taxa pe cap de locuitor reprezinta ducerea la paroxism a ideii de taxa: in loc sa taxeze cetateanul in functie de castigurile lui, capitatia este suma de bani pe care acesta din urma i-o datoreza guvernului pentru simplul fapt ca are indrazneala de a fi in viata. Anglia a perceput o serie de taxe pe cap de locuitor in secolul al XIV-lea care erau extrem de dure si de necugetate (chiar si dupa standardele capitatiei), culminand cu o taxa tripla fata de cea initiala. Fireste, in urma acestei miscari, au izbucnit proteste, taranii s-au revoltat si astfel, in 1381, a aparut pentru prima data in istorie Revolta Taraneasca, din care s-au inspirat mai apoi alte popoare.
5 Taxa pentru premiul nobel
Da, Premiile Nobel sunt taxate de catre Serviciului de Beneficii Interne din Suedia. Poate parea de-a dreptul ridicol ca o entitate menita sa perceapa plati din castiguri isi revendica partea chiar si de la cei care, in cuvintele lui Alfred Noble "au oferit cel mai mare beneficiu omenirii". Dar si Pulitzer-ele si numeroase alte premii de pe Glob sunt, de asemenea, taxate. Daca ne mai consoleaza cu ceva, unii castigatori sunt absolviti de achitarea taxei deca respecta un anumit criteriu... tot ceea ce au de facut este sa renunte la premii fara ca macar sa le atinga, cedandu-le caritabil sau incredintandu-le statului suedez.
4 Taxa pe nationalitate
Taxele percepute in special strainilor si imigrantilor nu sunt deloc neobisnuite, nici chiar dupa secolul XX. Canada a inceput sa ii taxeze pe imigrantii chinezi in 1885 si nu s-a oprit pana in 1923. Din nefericire, aceasta taxa a fost abrogata nu pentru ca si-ar fi schimbat canadienii optica, ci pentru ca la acea data Actul Chinez de Imigrare a facut prohibita pentru chinezi intrarea pe teritoriul Canadei.
3 Taxa pe horn
Atunci cand esti un monarh nemilos, insetat de inavutire si ai extorcat deja oamenii prin taxe pe proprietate, pe bunuri si pe ei insisi, singurul lucru care iti mai ramane de facut este sa incepi sa te legi de halucinante elemente aleatorii si sa le impozitezi si pe acelea. Marea problema cu taxa pe hornuri din Anglia anului 1660 a fost aceea ca populatia clasei de jos a fost cea suprataxata - ceea ce pare sa se intample intotdeauna -, astfel incat oamenii au inceput sa isi mascheze cosurile de pe case, obligandu-i pe inspectori sa rascoleasca fiecare camin pentru a se asigura ca nimeni nu ascunde hornuri. Aceasta practica a continuat pana in momentul unui incendiu din 1684 care a mistuit 20 de case si a ucis patru indivizi, ca urmare a incercarilor unui brutar de a face uz discret de semineul unei case.
2 Taxa daneza
Istoria medievala abunda in exemple de state care platesc biruri inrobitoare altor tari. Taxa daneza reprezenta un tribut platit de catre anglo-saxoni vikingilor din Scandinavia, condusi de danezi, pentru a preveni vandalizarea unor teritorii britanice de catre acestia din urma. Local, taxa purta denumirea "Danegeld" si a fost caracteristica politicii regale atat a Angliei cat si a Imperiului Carolingian prin secolele IX - XII, fiind colectata atat sub forma de tribut, pentru impaciuirea atacatorilor, cat si cu titlu de remuneratie a fortelor defensive. Ghinionul de a fi fost primul care a deschis nefericita traditie l-a avut bietul rege Ethelred "Nepregatitul", a carui domnie a fost marcata mai ales de plecarea capului in fata danezilor, motiv pentru care s-a ales si cu defaimatoarea sa porecla.
1 Taxa pe sare
Contrar aparentelor, s-a dovedit ca nastrusnica taxare a sarii a fost una dintre cele mai imprevizibile idei din istorie. Taxele pe sare au fost responsabile de caderea Imperiului Chinez, taxa franceza pe sare a ajutat la precipitarea Revolutiei Franceze, iar Ghandi insusi a devenit cunoscut si si-a initiat faimoasa miscare de independenta in vremea unui protest impotriva taxei pe sare, in India anilor 1930. Un sfat util pentru guvernele din toata lumea: orice ar fi, nu mai puneti taxa pe sare!
Sursa:DESCOPERA.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu